8/23/2010

Cum se descurca umanistii cu viata. De ce nu?


Traduc un articol mai usor scris de Jennifer Hancock, fost presedinte al Humanists of Florida Association. http://www.jen-hancock.com/



Aproape oricine stie ca lucrurile rele se pot intampla celor mai buni oameni. Dar cum rezista umanistii cu stresul acestor situatii? In special cand nu ne bazam pe "asistenta supranaturala" pentru a ne ajuta sa rezistam la dificultatile vietii.

Stiu cate ceva despre dificultatea tragediilor. De-a lungul anilor, am fost fortata sa am de-a face cu un urmaritor si cu pierderea unui copil. Umanismul meu m-a ajutat sa rezist cu succes in ambele situatii.

Cand sunt confruntati cu o situatie stresanta si agravanta, primul lucru pe care majoritatea oamenilor il intreaba este "de ce eu?". Raspunsul nostru la aceasta intrebare este "de ce nu eu?". O multime de oameni au fost socati, recent, cand Christopher Hitchens a spus asta intr-un interviu despre problema sa cu cancerul (la esofag). Acesta este chiar felul in care umanistii raspund la aceasta provocare. Dupa cum a observat unul din prietenii mei acum cateva zile, noi gasim confort in faptul ca suntem nesemnificativi. Stim ca nu este nimic special la noi ce ne-ar imuniza la tragedie.

Pe cat pare de oribila aceasta atitudine, noi simtim ca este mult mai bine sa acceptam realitatea in loc sa ne mintim pe noi insine ca sa credem ca suntem speciali si ca meritam sa fim ocrotiti de tragedie. Dintr-o perspectiva umanista, tot ce face credinta ca tu esti special este sa adauge bagaj inutil la o situatie deja dureroasa. Chiar nu inteleg de ce si-ar face cineva asa ceva.

Al doilea lucru pe care oamenii il fac pentru a rezista la stres este sa incerce sa evadeze din ceea ce se intampla. Aceasta poate fi o evadare fizica sau o evadare psihica, dar noi oamenii preferam sa credem in evadari magice. Umanistii nu sunt imuni la astfel de instincte, in fond, ideea ca noi am putea fi scapati, prin magie, de o trauma... este extrem de atractiva. Insa, nu asa functioneaza lumea.

Noi acceptam ca exista doar o cale de trecere prin ceea ce apare in viata, iar aceea este sa treci. Aceasta metoda nu cere sa fi rational in momentul in care emotiile urla pentru ajutor. Dar cere sa accepti faptul ca este responsabilitatea ta sa rezisti. Nimeni nu o poate face pentru tine.

Intelegem de ce oamenii gasesc confort in credinta in vremuri dificile. Doar ca noi consideram ca, in final, este responsabilitatea noastra sa facem efortul emotional, si ca incercarea de a utilzia scurtaturi prin acest proces doar va prelungi suferinta. Aceasta nu este ceva ce oameni aleg sa faca in mod rational.

Umanistii se auto-disciplineaza sa se confrunte cu astfel de confruntari prin deciderea, in primul rand, ca vom trece prin ea. In cele din urma, daca vrem sa traim in continuare, nu prea avem de ales. Supranaturalismul este inutil. Dorinta noastra pentru fericire, nu doar viata, ne da curajul sa confruntam frontal cu problemele.
Post a Comment

Ceva asemanator:

Related Posts with Thumbnails

Cele mai citite articole

Arhivă

Original design by Six Shooter Media. To Blogger by Template-Godown